Rodica Ochiș

Iubirea din destin

O noapte plânge tristă și lacrima-i îngheață,
Pe geam se-ntruchipează mică floare de crin,
Lumina se revarsă pe-o nouă dimineață,
Iar gândul se trezește din nou un pelerin.

Străbate iarăși drumuri să-și ostoiască dorul,
Ar vrea să lase-n urmă noianul de tăceri,
Cu miile de fluturi ce își trimite norul
Ca să-l transforme-n albul uitărilor de ieri.

Din galaxii aprinse ar vrea ca să culeagă
Dorințele arzânde ce-n timp le-a semănat,
Clipele netrăite din ele să aleagă…
La cumpăna iubirii toate le-a-ngemanat

Să ți le lase-n suflet atunci când te-ntâlnește,
Să te îmbrățișeze cu soare și senin.
Cu ochii plini de rouă gândul meu îți șoptește:
,,Ești sufletul pereche, iubirea din destin.”

Rodica Ochiș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: