Vio Sterian

Soldatii dragostei

Nu mai călcați pe flori, năruitorilor de vise,
Și nu mai rupeți frunza, din ramul înverzit,
Plantați-vă genunchii, în porți de paradise,
Să vă trezească vara, din sufletu-amorțit.
Pășiți pe firul ierbii, cu tălpile desculțe
Și nu mai stați sub ploi, cu măști de carnaval,
Iubirea înflorește, din lucrurile mărunte,
Imensitatea mării, e un val, lângă alt val.
Frumoși sunt trandafirii, chiar dacă-s plini de spini
Și-i primăvara în muguri, după o iarnă rece,
În lumea asta hâdă, plină de oameni ,,fini”
Viața fără iubiri, e un gol, ce în gol se trece.
Și dacă-ți ții iubirea, în cufere de lemne
De teamă să nu-ți fie, balsamul pus pe rană,
Nu-ți plânge prin destine, singurătăți nedemne,
Iubirea-i sentimente, nu-i munte-n piatră stană.
Îmbrățisarea ascunde, o mie de cuvinte,
Iar zâmbetul pe față e-un strop de fericire,
O mână întinsă rupe, tăcerea din morminte
În orice întrebare, ecoul e iubire.
Plantați măslini pe fronturi și macii în tranșee,
Vă fie biruința o inimă pe steag,
Iubirea este cult, un vers, o epopee
Și cine nu iubește, prin viață-i doar pribeag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: