Simina Paun

Timpule!

Dă-mă timpule-napoi,
Fă-mă iar copil stingher,
Fă-mă iar să-mi fie teamă,
Că părinții-mi cresc și pier!

Dă-mi credința minunată
Cum că florile vorbesc
Și mă fă să am speranța
Că-ntr-o zi mă regăsesc!

Stinge soarele, când luna
Vrea să-mi cânte din viori,
Lăutari să-mi faci doar cucii
Fără cuiburi, plângând până te-nfiori.

Ia-mă timpule-n cătușe,
Nu mă mai lăsa să cresc!
Am fost tot ce-ai vrut în viață,
Acum vreau să mă căiesc!

Nu mai vreau să-mi crească ziua,
Nu mai vreau să râd, să plâng,
Vreau să împietresc în noapte,
Noaptea visului în gând.

Florile s-or duce-ndată
Iar părinții mi-or muri.
Timpule, omoară-mi luna!
Dar fii bun pentru copii!

Fă-le cuiburile tihnă,
Dă-le soare în priviri,
Iar pe mine…
Uită-mă într-o clepsidră….

Timpule!
Nu mai vreau să-ți fiu, să-mi fii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: