Constantin Mosor

POEZIE PENTRU CITIT CU OCHII SUFLETULUI.


„BĂ, PROSTULE, TU ȘTII CINE E TATA”?

După un fapt real petrecut azi!

Noi, care am purtat cravate roșii
Și teniși chinezeși, dar și ghiozdane
De unșpe lei, făcute din cartoane,
Azi am ajuns să ni se spună „moșii”!

Noi care-o luam pe jos până la școală
( Și nu era asfalt ci, humă udă ),
Știam că nu e bine să fim rudă
Cu ce nu fierbe-n propria ta oală!

Noi, care am mâncat salam cu soia,
Am fost copiii lui „ magiun pe pâine”.
Ce rămânea dădeam bietului câine,
Iar de citit …noi nu citeam doar joia.

Noi, care am purtat și uniformă,
Cea cu matricola pe mâna stângă,
Nu vom lăsa acele vremi să plângă!
Era și rău dar…liniște enormă!

Când alergam spre școală, pe picioare
Nu îndrăzneam să luam ceva cu japca
Și rareori uitam să scoatem șapca
La întâlniri cu doamna-nvățătoare!

Noi nu eram copiii de „bani gata”!
Noi salutam femeia de serviciu,
Voi, cei de azi, nu toți, aveți un viciu…
„ Bă, prostule, tu știi cine e tata”?

Constantin Mosor, 04 ianuarie 2021, București.

Continuare, replica autorului, dată celor care nu au înțeles mesajul poemului de mai sus.

Aproape toate poeziile pe care poetul din mine le scrie, sunt întâmplări reale, despre oameni și locuri care au existat sau mai există. La poezia de ieri „ BĂ, PROSTULE, TU ȘTII CINE E TATA”?, cineva m-a tras de păr, chiar dacă nu prea posed, demonstrându-mi că sunt foarte mulți copii care merită toată lauda, iar eu care scrisesem nu despre aceștia, chipurile am generalizat! Nici vorbă de așa ceva! Chiar și în poezia sus menționată, în ultima strofă spun „ Voi, cei de azi, nu toți…”. Desigur că nu m-am supărat, dimpotrivă, trebuie să-i mulțumesc fiindcă m-a determinat să scriu, ca răspuns, această poezie! Profit de ocazie să vă mulțumesc sincer celor peste 2000 de cititori știuți, dar și celorlalți pentru lectură și promit să scriu poezii pentru toate gusturile!
___________________________________________________________
NEÎNȚELEPCIUNEA DOARE!

Unii-mi răstălmăcesc poeme
Uitând că miezul e departe,
Și că-n zadar deșiră gheme
Cu mâna gândurilor sparte!

Grăbiții nu-nțeleg ideea
Că-n poezie nu-s doar rime,
Ochii din suflet, doar aceia
Sunt văzători în profunzime!

Lumina lor șade-n picioare!
Nicicând nu trebuie să doarmă.
Ei te fac mic și te fac mare!
Te fac oricum, dar nu te sfarmă!

Cu ochii trupului vezi coaja…
Ochii înțelepciunii, bieții,
Doar ei pătrund adânc în vraja
Din care lăstăresc poeții!

Nu dați cu pietre-n poezie
L-ați putea nimeri în frunte
Tocmai pe-acela care scrie
Pe ușa pietrelor cărunte!

Că „ vorba bună mult aduce”,
Nu-i un proverb de șters picioare!
Dă piatra jos și fă-ți o cruce,
Că, neînțelepciunea doare!

Constantin Mosor, 05 decembrie 2020, București.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: