Zăpezi albe și promise.
Mi- a bătut aseară-n geam, printre crengile de brad,
O steluță și un fulg să îmi de- a zăpezi promise,
Iar pe pat de fân uscat, printre amintiri ce ard
Să- mi așeze lacrimi calde, să adoarmă- a mele vise.
Căzute, crengile de brad, cântau poeme de- altăda
Iar albe stele depănau povești cu-a fost odată.
Din vatra pleoapelor, lumină, se revărsa în noapte,
Întreg pământul re-nvia ajunuri neuitate.
În seara de ajun, zăpezile albastre-mi tremurau
La geam și-n lacrimi nenăscute, iar clopoțeii-n ram vibrau
De dor, de frig și de albastru, de drag și inimă târzie,
Turnând pahar după pahar în cupa goală și pustie.
De dor și inimă târzie bătea în geam o stea,
Iar raza ei de sărbătoare era precum privirea mea;
Pătrundea adânc în suflet prin portițele de gheață
Lăsând pleoapele ninsorii să se- așeze pe verdeață.
Între două lacrimi scurse și-o nuanță a fericirii,
Băteau stele rând-pe-rând la ferestele iubirii,
Peste crengi de amintiri cădeau fulgii printre vise
Și- aduceau în palma mea zăpezi albe și promise.
Redactor șef Camelia Boț
