Gabriela Raucă

Melancolie…

Se șterg trăirile de sărbătoare,
Iar strălucirea lor se pierde-n timp
Și când, pe rând, alunecă-n uitare,
Iarna rămâne doar un anotimp…

Se simte iar răceala de afară,
Din norii cenușii fulgii se cern,
Apoi, fără vreun țel, încet, coboară
Și peste gheața veche se aștern.

Din vraja albă și-a ei strălucire
A mai rămas troianul ce-a crescut
În straturi reci, lipsite de sclipire,
În amintirea timpului trecut.

Dar o speranță firavă apare
Trecând prin greul iernii înghețat
Crâmpei de viață-ntruchipat în floare
Cu o putere de neașteptat.

Iar vieții noi, pornită ca să fie,
Lacrimi de gheață, setea-i potolesc,
Împrăștiind fiori de bucurie,
Ce-n suflete pătrund și-acolo cresc.

Și s-or ivi trăiri de sărbătoare,
Și-o nouă bucurie, peste timp,
Când primăvara, în a ei splendoare
Ne va fi suflet, nu doar anotimp.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: