Concurs, Pe urmele lui Eminescu

DESTĂINUIRI  
        ~VIO STERIAN~premiul doi

     ,,De mult mă lupt cătînd în vers măsura “
Din vocea Muzei să pictez hârtia,
Și picur din condei cerneală în uzura
Sentimentelor, ce colorează poezia.

    Și apoi, durerea scrisă-n orice vers,
Sau șoapta din povestea de iubire,
Sunt doar o poartă către Univers,
Limbul poeților transcris în nemurire.

    E adevărat! Nu ne-am născut din poezie,
Dar am trăit și ne-am hrănit din Ea,
Și-n orice vers îmbălsămat în fantezie
Și-au îmbrăcat poeții dragostea.

     Poate că poezia nu-i o boală
Dar versul ei este medicament,
Rețeta scrisă în vers pe-o coală
Spre vindecare Eminescu-n testament.

    Când înflorește în condei iar Muza
Poeme de iubire în vers de dor,
Închin în boala de lectură scuza,
EU, pacientul travestit în autor.

Deznădejde
    ~ Felicia Percec ~premiul trei

Mă-mpiedic de cuvinte, totul e în zadar,
Nu pot să aflu rima și m-amăgesc cu vorba,
Credeam că sunt „poet” dar eu nu am habar,
„Decît să scriu la versuri, mai bine-aș bate toba”.

Cuvintele îmi zboară, nu se opresc la mine,
Mă rotesc după ele, ca fluturii în zbor…
Dacă aș renunța, poate mi-ar fi mai bine,
Ziua n-ar fi pierdută, eu stând cu capu-n nor.

De-atâta alergătură, mi s-au tocit papucii,
Degeaba vreau a scrie dacă nu-s înzestrat…
Sunt batjocura lumii, ajuns de râsul curcii,
Voioasă eram astăzi, dacă-aș fi renunțat.

Ușor e a te crede ceea ce tu nu ești,
S-arunci cu piatra-n altul cu ură și avânt…
Vorbește lumea rea, tu să te prețuiești
Și nimeni să nu știe ce ai în al tău gând!

Poezia e lumină
   ~ Mihaela Moisescu ~premiul trei

„De mult mă lupt cătînd în vers măsura”
Și caut rime să mențin cadența,
Să pun în poezie-nvățătura
Și crezul meu, și cel mai mult, credința.

Adun trăiri și le expun pe toate
În versurile mele șugubețe,
Măsura lor și rimele ritmate
Dau eleganță și naturalețe!

Eu scriu așa cum simt și cum mă doare,
Încerc să pun iubire în cuvinte
Și dor, și sentimente, și culoare,
Pe toate le așez în vers cuminte!

Nu pot să scriu despre ascunse vicii,
Anomalii de sensuri nu m-atrag,
Cuvinte zgribulite-n iarna fricii
Nu trec prin ființa mea, sărind un prag!

Sunt poezii ce-și strigă disperarea
Și murdăresc timpanul cu vocale,
Ce își atârnă rufele-n amiaza mare
Și rufele sunt albe dar murdare!

Nu poți să vii și să înșiri abjecții
Ce nu se leagă decât cu prostie,
În poezie nu se pun infecții,
Ce-ți puroiază din psihopatie!

În poezie dăruiești lumină
Și dragoste, și viață adevărată,
Îți ții trăirea de iubire plină
Și-o dăruiești cu sufletul odată!

Redactor, coordonator Ana Văcărașu

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: