Liliana Răcătău

Trepte ~Liliana Răcătău~

Mai urc o treaptă și-ncă una,
Privesc în sus să nu mă clatin,
Mă prind de crengile de paltin
Să nu mă amețească luna.

Mai urc o treaptă către ceruri,
Nu simt vreo urmă de-ndoială,
Nici un tribut nu mă doboară,
Nici arșiță, nici foc, nici geruri.

Privesc spre sfere de albastru
În care liniștea vibrează,
Iubirea se întruchipează 
În somnul dulce-al unui astru.

Mă rog ca timpul să nu moară 
În zbuciumul ce mă trezește… 
Când cerul se mai limpezește
Nici treptele să nu dispară!

Mai urc o treaptă către tine,
Sunt mai aproape c-o secundă,
Nici ploile nu mă inundă
Când pașii torc cărări divine.

Versuri și pictură
Liliana Răcătău
Din volumul „Un an de poezie”
Pictură disponibilă

Revelație

Când m-am trezit din liniștea adâncă
Stăteam cu capul rezemat de-o stâncă,
Cam rece și cu mușchi udat de brumă,
Dar mult mai bine decât jos, pe humă.

Vântul sufla cu buze răcorite
Flirtând cu frunzele ușor ciobite,
Foșnetul codrului hoțește se-nfrupta
Din elixirul care-l inspira.
 
Eram în lumea cea neprihănită
De care mă lăsasem ispitită,
Voiam să mă întorc la rădăcină
Împodobită-n rochii de rășină.

Puterea ce-o simțeam trecând prin oase,
Parcă venise ca să mă descoase,
Tăcerea zăvorâtă în desagă,
Acum o căutam și mi-era dragă!
 
Poteca necălcată de cuvinte
Mă cerceta în felul ei cuminte,
Primindu-mă în crengile stufoase,
În scorbura pădurii de foioase.

Versuri și pictură Liliana Răcătău
11 ianuarie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: