„VECINII”
Ușa nopții se descuie!
Primăvara-i prin livadă.
Pe bătrâna cărăruie,
Luna iese la paradă!
Soarele i-a dat lumina
S-o țină la ea în palme.
Nu l-a refuzat „vecina”!
Iată două inimi calme!
El e cel bătrân, se pare!
Dar și luna e bătrână!
Totuși, pleacă la plimbare
Ținând stelele de mână!
Înfloriră corcodușii!
Luna șade pe călcâie!
Sprijinit de tocul ușii,
Las noaptea să mă mângâie!
Luna, ca o ființă vie,
Umple noaptea de culoare!
Niciodată nu-ntârzie
La-ntâlniri cu „domnul Soare”!
Nu vreau să știu cât e ceasul!
Nopțile cu lună mare
Nu se măsoară cu pasul
Le-am strivi pe sub picioare!
Luna, mâine dimineață
Va înapoia lumina!
El, bătrân, dar plin de viață
Își privește-n ochi „vecina”!
Nu lipsește nicio rază!
Toate îi zâmbesc luminii!
Unde Cerul stă de pază,
Așa se iubesc „vecinii”!
Constantin Mosor, 31 martie 2021, București.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 