„VECINII”
Ușa nopții se descuie!
Primăvara-i prin livadă.
Pe bătrâna cărăruie,
Luna iese la paradă!
Soarele i-a dat lumina
S-o țină la ea în palme.
Nu l-a refuzat „vecina”!
Iată două inimi calme!
El e cel bătrân, se pare!
Dar și luna e bătrână!
Totuși, pleacă la plimbare
Ținând stelele de mână!
Înfloriră corcodușii!
Luna șade pe călcâie!
Sprijinit de tocul ușii,
Las noaptea să mă mângâie!
Luna, ca o ființă vie,
Umple noaptea de culoare!
Niciodată nu-ntârzie
La-ntâlniri cu „domnul Soare”!
Nu vreau să știu cât e ceasul!
Nopțile cu lună mare
Nu se măsoară cu pasul
Le-am strivi pe sub picioare!
Luna, mâine dimineață
Va înapoia lumina!
El, bătrân, dar plin de viață
Își privește-n ochi „vecina”!
Nu lipsește nicio rază!
Toate îi zâmbesc luminii!
Unde Cerul stă de pază,
Așa se iubesc „vecinii”!
Constantin Mosor, 31 martie 2021, București.
Redactor șef Camelia Boț
