Eduard Bucium

Culori pe suflet
Eduard B.

Mi-e sufletul gust de zăpezi vineţii
Ce-şi leapădă doliu-n izvoare,
Prelins dintre nori, pe aripi timpurii
De păsări ce vin dinspre soare

Mi-e alb de egretă, pe rană de glonţ,
Bandajul ce-mi mângâie sternul
Și mac înflorit lângă inimă-n colţ,
Din puls ce sfidează infernul

Bocancii mi-s grei de atâta război,
Iar praful de pușcă-i pe gata
Mi-e sete… mi-e negru-n tranşeu şi-i noroi…
Ce dor mi-e de ploi „cu găleata”!

Mi-e verde, alături de fierul de plug
Uitat într-un capăt de brazdă
Mi-e iarbă strivită-n copite şi-i crug
De fluturi ce-şi caută gazdă

Mi-e floare albastră, închisă-n boboc,
Cerşind anotimpul prielnic
Nevoii de cer, și de rost, și de scop,
În zbuciumul ăsta vremelnic…
31 martie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Un gând despre „Eduard Bucium

Răspunde-i lui Varariu Tatiana Anulează răspunsul