Petre Vatuiu

Ești biserica mea

de Petre Poștașu’

Mă poartă-ntr-una la tine gândul,
Ești o câmpie-nverzită, cu flori;
Adie vântul pe tot pământul
Și parcă-aș vrea lângă tine să mor.

Și-mi curge râul pletelor tale,
Pe valul lui să pornesc călător.
Prin pielea-ți albă, caldă și moale
Să-mi sting amorul, fior cu fior.

Ți-s ochii stele de noapte lungă,
Ce strălucesc până-aproape în zori;
Nici veșnicia n-o să-mi ajungă
Să te iubesc. Și mă tulbur de dor.

Că mă ucizi,privind cu blândețe.
Cu mângâieri mă ridici până-n cer
Și năpădit de-atâta noblețe,
Cad pe pământ,din visare și pier.

Și-apoi mă-nvie aura-ți sfântă,
Mă vindecă iar de inimă rea,
Inima, clopot, bate și cântă;
Ești templul meu,ești biserica mea.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: