M-AI DEZVELIT DE CER
~Vio Sterian ~
S-au strâns temeri în colțurile fricii,
În așteptare cuibărește urma ta,
Pământul a-nghițit iarăși o stea
Și-mi sunt necontenit, tristețile, amicii.
Mă-mbrac din goluri goale, cu-n alt gol
Și mă-nvelesc cu cerul sterp de Lună,
Din lipsa ta nimicul mi se-adună,
În alt nimic, care-mi tot dă ocol.
Și totuși, parcă lipsa ta mi-e plină
De plumb și de o mie de întrebări,
Nu-mi mai încap în stare-atâtea stări
Și mi-i orfană pleoapa de lumină.
În rana ta deschisă a-ncolțit pelinul,
Își bea râzând amarul prin fotografii,
Veghează-n fumul de țigără nopți târzii
Și își îneacă zorii prin pahare, vinul.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 