Concurs, poezia zilei 19 Aprilie

DE CE PLÂNG NORII?
~Vio Sterian ~

În pânze de păianjeni bucăți de amintiri
Își devorează clipa strângând în colb uitarea,
Și-atârnă-n plete viața, arginți fără sclipiri,
Tot netezind apusuri nechează-n nori plecarea.

Cărările dospite de vremurile reci
S-au strâns în colțul lumii topindu-se de brumă,
Mi te transformi în piatră, popas între poteci
Iubita mea, să nu-ți mai dau nicicând de urmă.

Cosește firul ierbii, de pe coline, toamna
Și-mi ară brazde-adânci de dor în partea stângă,
Mă strigă prin odaie tăcerile de-a valma
De ce, iubito, știu tristețile să plângă?

Și-a strâns singurătatea, armata ei, de luptă
Te vrea un armistițiu în colțuri de năframă,
Te-ai dus spre orizonturi în zbor cu-aripa ruptă,
Iubita mea, te pierd în cerul de aramă.

În palmă, ridul vremii te-adună foc de dor,
Prin mucul de țigară se-năbușă iar zorii
Și-n gheața din pahare prin whisky stele mor,
Tu știi cumva, iubito, de ce plâng noaptea norii?

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Lasă un comentariu Anulează răspunsul