Catrene albe
*
de Anatol Covalli
*
21
În zorii zilei,
cu picioarele goale
prin stropi de rouă
cu răcoare divină.
22
Cireşi în floare.
Şi vântul se opreşte
ca să le-admire
mirabila splendoare.
23
Două rândunici
stau triste lângă locul
unde-a fost cuibul,
casa lor părintească.
24
Regina nopţii
sărută cu miresme
Calea Lactee
ce clipește șăgalnic.
25
Soarele-aleargă
de-o viaţă după lună
şi nu o prinde
chiar dacă-o mai zăreşte.
26
Acelaşi pârleaz.
Ieri săream pe de-asupra,
astăzi mă caţăr
atent să nu alunec.
27
Privighetoarea
îşi învaţă lângă cuib
puii să cânte
şi cum spre-nalt să zboare.
28
Melcul cotobelc
se mută-n altă parte
cu casă cu tot,
încet şi fără grabă.
29
Pârâu limpede.
Nu i-a întâlnit încă
pe ai mei semeni,
cu a lor răutate.
30
Ploaia de vară.
În urma ei, splendoarea
curcubeului,
legământul iubirii.
31
Salcia plânge.
Sunt Floriile şi ea
are doar muguri
ce-abia se văd pe ramuri.
32
Pe-o bancă veche
sub cireşul în floare,
prima iubire
învaţă să sărute.
33
E primăvară.
Cu iarna în suflete
bătrâni pe alei
oftând din nostalgie.
34
Ameţită de
miresmele florilor
albina doarme
sau doar se odihneşte?
35
Mii de brânduşe
îmi zâmbesc şi m-anunţă
că primăvara
a învins iarna crudă.
36
Floarea soarelui
îşi zăreşte iubitul
şi dacă plouă
din norii negrii-ntruna.
37
Privighetoarea
cântă anul acesta
cu mult mai bine
şi pare fericită.
38
Firul de iarbă
se bucură când vede
că nu e singur
pe pajiştea-nflorită.
39
Doar o potecă
în pădurea în care
sunt numai cioturi
visând să-nmugurească.
40
0Broasca, urcată
pe o frunză de nufăr
se crede-o zână
iubită de-un Făt-Frumos.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 