Gabriela Raucă

Dimineață

Am prins în palme sfera, albă, de lumină
Și din incandescenta ei perfecțiune
S-au revărsat pe brațe, în cădere lină
Raze fierbinți, frânturi gingașe de minune.

Deodată, ochii i-am lăsat, să se desfete,
Privind în depărtări, peste întinsa mare,
Iar din Înalturi, mi s-au strecurat în plete
Dulci adieri, purtând aromă de visare.

Stăteam întinsă pe nisipul de pe maluri,
Primind ușor sărutul soarelui, pe față
Iar mângâierile aduse-ncet de valuri,
Îmi dăruiau răsfățul lor de dimineață.

N-am cutezat să curm această feerie,
Iar vraja ei, doream, să nu se mai sfârșească
Și ascultam, visând, sublima simfonie,
Ce ne-a trimis-o pe Pământ bolta Cerească.

Stam pe nisipul argintiu, privind, cuminte,
Când, pe-al meu umăr, tu mi-ai pus o sărutare,
Iar lângă mine, aburea, acum, fierbinte
Cafeaua neagră, cu aromă de visare.

Gabriela Raucă

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: