Când…
Eduard B.
Când umerii mei duc pământul,
iar truda-i îndeamnă să-l zvârlă,
tu şterge-mi sudoarea, o gârlă
ce stă să-mi înece avântul…
Când spatele meu și-ncovoaie
spre plug grija zilei de mâine,
tu pune-mi alături de pâine,
în traistă, o rugă de ploaie…
Când sunt un copil şi mi-e teamă,
şi doruri mă-ncearcă, păgân,
ascunde-mă strâns, lângă sân,
o clipă să am iarăşi mamă…
Când nu am pe nimeni să-ntind
o mână, salvare să-mi fie,
fii tu ce durerea mi-o ştie
și mâna de care mă prind…
Când viaţa îmi fierbe, focoasă
prin vene, fii dor şi simţire!…
fii Evă, Veneră, iubire…
sălbatică, tandră, frumoasă…
Când toate acestea, deodat’
putea-vei să fii, slavă ţie
femeie, iubită, soţie,
căci poţi construi un bărbat !
3 ianuarie 2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 