UN POEM CU UMBRE LUNGI
Ți–am scris un poem
cu umbre lungi…
cuvintele
se joacă azi,
ascunse în inimă…
amintiri
trec în lacrimile norilor de aceea ele-s ude-
mă cheamă-n urmă
și mă-ntreabă:
„de ce mai plângi?
lasă-ți lacrima în
râul nostru de cristal,
lasă-ți-o
în norii noștri…
e dimineață,
respiră bucurie…
respiră iubire…
respiră fire de soare…”
o zăpadă rece-n trupul meu
parcă mă oprește…
lacrimi în chemarea norilor,
în care citesc tăcerea…
ploaia
va sângera și
va plânge singură
peste poemul
cu umbre lungi…
Flori Gomboș
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 