Flori Gomboș

UN POEM CU UMBRE LUNGI


Ți–am scris un poem
cu umbre lungi…
cuvintele
se joacă azi,
ascunse în inimă…
amintiri
trec în lacrimile norilor de aceea ele-s ude-
mă cheamă-n urmă
și mă-ntreabă:
„de ce mai plângi?
lasă-ți lacrima în
râul nostru de cristal,
lasă-ți-o
în norii noștri…
e dimineață,
respiră bucurie…
respiră iubire…
respiră fire de soare…”
o zăpadă rece-n trupul meu
parcă mă oprește…
lacrimi în chemarea norilor,
în care citesc tăcerea…
ploaia
va sângera și
va plânge singură
peste poemul
cu umbre lungi…
Flori Gomboș

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: