Floare de măr
Abia le atinsese primăvara,
Petalele scăldate de candoare
S-au desfăcut când se lăsase seara.
Te fascina alb-rozul din culoare!
A renăscut din muguri de cuvinte
Care împodobeau o poezie,
Ea te-aștepta pe-un ram de măr cuminte
Să-ți dea în dar o dragoste târzie.
Tu te apleci să-i savurezi parfumul
Și într-o clipă porii ți-i pătrunde.
Ea nu știa că a pășit pe drumul
Ce-o va purta spre nu se știe unde.
Spera în visul care înflorește
Și sufletul ți-l așeza în palme,
Și te-ai convins atunci că te iubește…
Oare-o să-l poți lăsa să se destrame?
Zeci de-ntrebări încep să rătăcească,
Prin gând nici un răspuns nu mai străbate…
Petalele încep să se-ofilească
Și plânge toamna-n mine, de departe.
A început să plouă cu tăcere,
Tu te-ai ascuns să nu te ude lacrimi…
Eu am rămas țintită de durere,
Floare de măr, uitată printre patimi…
Rodica Ochiș
Drepturi de autor rezervate.
Redactor șef Camelia Boț
