Floare de măr
Abia le atinsese primăvara,
Petalele scăldate de candoare
S-au desfăcut când se lăsase seara.
Te fascina alb-rozul din culoare!
A renăscut din muguri de cuvinte
Care împodobeau o poezie,
Ea te-aștepta pe-un ram de măr cuminte
Să-ți dea în dar o dragoste târzie.
Tu te apleci să-i savurezi parfumul
Și într-o clipă porii ți-i pătrunde.
Ea nu știa că a pășit pe drumul
Ce-o va purta spre nu se știe unde.
Spera în visul care înflorește
Și sufletul ți-l așeza în palme,
Și te-ai convins atunci că te iubește…
Oare-o să-l poți lăsa să se destrame?
Zeci de-ntrebări încep să rătăcească,
Prin gând nici un răspuns nu mai străbate…
Petalele încep să se-ofilească
Și plânge toamna-n mine, de departe.
A început să plouă cu tăcere,
Tu te-ai ascuns să nu te ude lacrimi…
Eu am rămas țintită de durere,
Floare de măr, uitată printre patimi…
Rodica Ochiș
Drepturi de autor rezervate.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 