Dimineață
Am prins în palme sfera, albă, de lumină
Și din incandescenta ei perfecțiune
S-au revărsat pe brațe, în cădere lină
Raze fierbinți, frânturi gingașe de minune.
Deodată, ochii i-am lăsat, să se desfete,
Privind în depărtări, peste întinsa mare,
Iar din Înalturi, mi s-au strecurat în plete
Dulci adieri, purtând aromă de visare.
Stăteam întinsă pe nisipul de pe maluri,
Primind ușor sărutul soarelui, pe față
Iar mângâierile aduse-ncet de valuri,
Îmi dăruiau răsfățul lor de dimineață.
N-am cutezat să curm această feerie,
Iar vraja ei, doream, să nu se mai sfârșească
Și ascultam, visând, sublima simfonie,
Ce ne-a trimis-o pe Pământ bolta Cerească.
Stam pe nisipul argintiu, privind, cuminte,
Când, pe-al meu umăr, tu mi-ai pus o sărutare,
Iar lângă mine, aburea, acum, fierbinte
Cafeaua neagră, cu aromă de visare.
Gabriela Raucă
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 