FLOAREA CREDINȚEI
E PALIDĂ privirea ce cade pe MORMÂNT
Și-un FREAMĂT se ridică spre ceru-ntunecat,
E umbra Ta bătută de spini și de cuvânt,
Purtată-n RUGĂCIUNE, desprinsă de păcat.
La crucea Ta, o FLOARE își plânge frumusețea
Și PLOUĂ cu durere peste pământul sfânt .
NEBĂNUIT ți-e glasul ce va purta blândețea
Când ÎNGERII cu Tine vor face legământ.
Tu ai DORMIT adânc, uitând de omenire,
De piatra aruncată cu ură-n urma ta.
DANSAU în juru-ți brațe purtând spre surghiunire
Și ultima-ți tăcere, ce-n mâna lor va sta.
Intoarce azi, Isuse, privirea spre pământ
Revarsă-ți peste noi lumina delicată
Iubirea să ne fie de-a pururea veșmânt
Iar floarea să răsară din piatra aruncată!
Mihaela Avram, 18.04.2021
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 