Anca Man

De Sânziene

Cosea bunica-n seri de iarnă
O pânză albă ca de nea,
Șiragul mic cu flori de câmp,
Pe pânza moale răsărea.

Eu o priveam și o-ntrebam
În șoapte stinse… spune-mi mie,
Ce faci acolo bună dragă?
Ei, ce să fac…îți cos o ie!

O urmăream cu-atâta drag
Și-aveam în suflet numai bine,
Știind că mâna ei cosea
O ie numai pentru mine.

Mai am și-acum de la bunica
Ia cusută cu-așa drag,
Însă nu o mai am pe buna
Ce mă striga duios din prag.

,,Hai, vino fată și te-mbracă
Cu ia ta și râzi în soare,
Astăzi e zi de Sânziene,
Astăzi e mare sărbătoare!

Dar ai plecat buna mea bună
La cer, în zi de Sânziene,
Mi-ai lăsat dorul cuibărit
În lacrimile de sub gene,

Și în șiragul de pe ia
Pe care-o port cu mare drag,
Dar tu nu mă mai strigi duios
Și nici nu mă aștepți în prag.

Acum, în zi de Sânziene
La tine vin, la cimitir…
Să îți aprind o lumânare
Și să-ți aduc un trandafir,

Că n-am mai fost de ceva vreme …
Mă iartă bună, n-am putut,
Dar uite…am îmbrăcat ia,
Ce-n seri de iarnă mi-ai cusut!

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: