Îmi lipsește zâmbetul tău
Mi-au crăpat buzele fără al tău sărut,
Cum crapă lutul de dorul ploilor
Iar peste suflet iubite mi-au căzut,
Ceruri întregi pline cu nori de dor!
Mă dor nopțile cu fiecare clipă
În care chipul nu pot să-ți ating,
Durerea în piept, nebună îmi țipă
Ca flacara fără aer mă sting!
Zorii parcă nu mai au strălucire,
O zi fără tine pare o veșnicie
Ochii tot caută a ta privire,
Plătind cu lacrimi vieții simbrie!
Gândul îmi pune mii de întrebări
De ce nu ești, cum ești, oare ești bine?
Și ce să fac ai durerii fiorii,
Să îi alung din piept de la tine?
Adesea mă tem să-ți spun cât te iubesc
Și să te întreb, cum e-n suflet la tine?
Mai sunt furtuni? Cum pot să le opresc?
Dacă nu știu când lovesc cu suspine?
Ți-am lăsat pe cer un colț de zâmbet,
Să te agăți de el când tot te doare
Și un infinit de iubire în suflet,
Unde să ai pentru vecie soare!
Și îmi lipsește, Doamne cât îmi lipseste,
Zâmbetul chipului tău iubite!
Inima pieptul îmi rănește
Dorind să iasă când durerea-ți simte!
Transformă iubirea mea în soare
Si dă-i foc furtunii, de la temelie,
Să nu mai simt cum totul te doare,
Să văd pe chipul tău, doar bucurie!
Andrada Ilie
01/07/2021
21:52
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 