Georgeta Radu

OFRANDĂ
Georgeta Radu

Din albe flori de nufăr beau uitarea
cuprinsului de gânduri încurcate
de tot ce a-nsemnat întunecarea
seninului de cer fără păcate.

Pe crucea drumurilor rătăcite,
speranțele îmi răstignesc tristețea
din zilele de soare sărăcite
ce-mpuținau întruna tinerețea.

Pe luciul apei așez senectutea,
șoptesc icoanei ultima dorință
de-a-ngemăna căința cu virtutea,
cruțând sfârșitul, de prea suferință.

În sfeșnic alb ard lumânări de ceară
sfințită de albine lucrătoare.
Covor de lacrimi împletesc spre seară
și i-l aștern Luminii la picioare.

Un cânt divin coboară dinspre astre,
m-atinge, mă-nfioară, mă iubește…
Cu armonii pufoase și albastre,
neliniștea-mi din suflet risipește…

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: