Prea repede se lasă seara
autoare: Lizeta Prața
Mă-ntorc din nou pe țărmul
în care-mi regăsesc cuvintele umbrite,
m-aplec să le culeg,
le-aș arunca în mare
să nu mai poată fi grăite.
Mă bate vântul în rafale,
mi-e frig și mi-e pustiu
și îmi rănesc tălpile goale,
pe drumul ce-ar fi trebuit să-l știu.
Strigă din mine, a neputință,
timpul ce-a încrustat durerile, pe rând,
acea secundă, ce se vrea sentință,
mă-ngroapă în uitare prea curând.
În zări, apusul se aruncă-n valuri,
prea repede se lasă seara,
privesc cu doru-n aripi de pe maluri,
aștept să las în urma mea povara.
27 mai 2020/ vol: ” Gânduri cu aripi albastre”/@Lizeta Prața
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 