Maria Zângerean-Sibioara

Ploaia…

Ziuă de vară toridă, arșiță păgână,
Colbul drumului viața îngână,
Iarba-i chircită de foc și căldură,
Iar pomii triști, abia mai respiră…

Puiul de vânt alene s-a pitit între tufe,
Păsările zac între ramuri tăcute…
Pe unda lacului neclintită și mată
Se bronzează gâze, toata familia înaripată…

Brațele porumbului atârnă vlăguite
Și spicu-i cade-n sfioasă rugăciune,
Căci plugul ce-i îngropată tulpina
Stârnește colbul lutului, cernind lumina…

Și țăranul lasă plugul in brazdă,
Vlăguiți sunt boii, trag de se omoară…
Cu fruntea brazdă, ca ogorul uscat,
Cu arșița prelinsă pe trupul îngenuncheat
Se roagă alături cu intregul alai..
Doamne, udă-ne, s-avem pită și malai…

Și ca la un semn, departarea vibrează
Fulgerul puhoiul de nori încâlciți despică
Și-n toropeala prăfuită a după-amiezii,
Se dezlănțuie herghelia cu caii furtunii…
Și viața se-nalță în bob și fir și-n om…
Saltă norii pe cer și țăranul pe ogor…
Și-n stropii de ploaie ce îmbată pământul,
Cel mai chipeș valsează în lanuri porumbul!

Maria Sângerean-Sibioara

  • drepturi de autor rezervate_

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: