Ana-Maria Petrache

Crima a ajuns un ideal

În tăcerea serii, pe când totu-n jur e vis
Multe suflete se-nalta alergând spre paradis.
Pasari mici, cu glasuri blânde, împușcate ca-ntr-o joacă.
Rostul lor și l-au pierdut, trupul curge încet pe apă.
E durerea lor un vis? Nu, căci totul e real.
Uite, dar, și crima asta a ajuns un ideal.
Nu te-ntrebi când va fi gata? Când durerea se va duce?
Ăsta-i visul cel al firii, ce n-aș da să pot deduce.
Răul umblă pretutindeni, își câștigă libertatea
E zadarnică durerea, ne-am pierdut și unitatea.
Unu-i unul și rămâne, căci al doilea-n lume piere
Nici această vorbă multă, nu-i aduce mângâiere.
Iară noi, privim în jur, și ne pierdem iar căldura
Multe-s sufletele duse, și ne piere-ncet natura.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: