Marieta Coman

Infinitul… şi-atât

Cu tălpile goale pe nisipul arzând
cerşeam infinitul,
infinitul şi-atât…
Cu braţe spre cer şi privirea prea sus,
căutam printre nori
seninul ascuns.
Cu vântul în plete mereu rătăcind
căutam şoapte trimise
de raiuri, prin timp…
Cu dorul din inimă mereu aş fi vrut
ca ultime fărâme de suflet
să prind.
Şi, dacă umerii mi s-au lăsat,
înseamnă că
la toate cerinţele, am renunţat…

-Marieta Coman-
drepturi de autor rezervate
foto : internet

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: