Poveste pentru Ana ~Flori Cristea~
Este timpul discret să ne vedem de drum,
Să păstrăm ne-ntinat tot ce ne-o fi legat,
Va rămâne în urmă doar regretul postum,
C-am trăit sincopat ceea ce ne-a fost dat.
C-am avut la-ndemână o poveste de scris,
De trăit, de zidit, dar uituci cum suntem,
Am pierdut firul care ne purta către vis,
Azi, să vrem să ne-ntoarcem, nici nu cred că putem!
Ne-nțelepți, deși anii peste noi alb au nins,
Ne-nțelepți, pierdem totul pe un drum înfundat,
O iubire se stinge, se mai stinge un vis,
Își mai țipă un cord mersul lui sacadat.
Cărămizi de uitare mă zidesc (Ană sunt!),
Fulguiesc peste pleoape pene albe de îngeri
Și în carne înfipte dor tăcerile crunt,
Iar odată cu mine, ce mirare! tu sângeri.
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 