Claudia M. Vlase

Am picurat din ochii mei
Puțin albastru pe un câmp de grâu
Și-au răsărit privind în hău
Minuni ale naturii sub cerul ocrotit de zei.
Am vrut să pun culoare
Un strop de gingășie și speranță
Pentru tine om frumos și drag, când nu mai știu
În inimă cum să-ți aștern cuvinte.
Am pus o lacrimă la rădăcină
Ca-ngrasamant să se dezvolte, să nu moară albastreaua…
așa cum neîmplinită, neîngrijită iubirea ce ți-am dăruit , în suflet dă să piară
Iluzii și minciuni, în care odată
Am crezut și mi-au influențat trăirea.
Eu am făcut ce am crezut mai bine ,
Și ti-am pus visele în palmă ,
Numai că n-am știut că inima ta nu-mi ” aparține „
Că nu mi-a aparținut vreodată.
E-atât de trist și-adevărat …
(Căci nu sunt decât…bob de grâu .)

Au picurat din ochii mei…cuvinte
Albastre, precum este acum… inima mea !

( Claudia M. – Cuvinte albastre)
4 august 2020

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: