Doina Botușan

Zădărnicie
Doina Botusan

Eu trudesc să fac castele din nisip și fantezii, vine vântul din Siberii și le-mprăștie pe mare, ud cu valuri praf de stele, zidesc altele mai ‘nalte, mi le-năruie pe toate, timpul cel făr’ de-ndurare.

Dar nu-mi pasă că nu-i pasă, timpului de cât trudesc, iar castele construiesc, în Antarctica, din gheață, sunt zăpezilor craiasă, rece ca un iceberg, îmi chem renii și alerg, între teamă și speranță.

Teamă mi-e că din Sahare, cu canicula-i fatală, vine-ncălzirea globală, și-o să le prefacă-n ploaie, voi fi castelana care, c–o flotă de submarine, va plonja printre ruine, sa salveze ce mai poate de puhoaie.

Vântul, timpul și cu focul, sper dazastrul să-și amâne, până pe pământ stăpâne vor fi lumina și pacea, să mă vindece de șocul ce-am avut atunci când moartea, mi-a furat eternitatea, și zidirea mi – a făcut-o harcea-parcea.

Eu trudesc să fac castele cu ferestrele la sud,, mersul timpului s-aud, cutreierând veșnicia, pun toteme sub podele, și din nou ca să nu fie truda mea zădărnice, zidesc Ane cu mistria.

Duhul Anelor zidite, neâncetat mă bântuie,
Le fac templu din cuvinte, zeii să le mântuie.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: