Doina Moritz

Mi-ai luat surâsul

Doina Moritz

Tu mi-ai cules o lacrimă târzie
Și mi-ai întins-o-n palma tremurândă,
Eu am presat-o într-o poezie,
A răsărit albastra floare blândă.

Sărutul soarelui, ca o mirare,
I-a poleit un strop pe fața-i caldă,
Nu-mă-uita nu este doar o floare,
Ea este a iubirilor ofrandă.

Împiedicând uitarea, dor împarte
Și murmură prin sufletele triste.
Un fluture aripile-și desparte…
Se-adună lacrimi grele în batiste.

Mi-ai luat surâsul și l-ai dus cu tine,
Să-l înflorești în altă primăvară,
Fântâni de-dor s-au revărsat în mine,
Floare-albastră s-a veștejit spre seară.

Pe gene tremură o amintire,
Când gândul rupe-o lacrimă în două,
Nori de saline dintr-a mea privire
Stropesc cu-amar, iubirile când plouă.

Și le frământă miezul la răscruce,
Rupând felii, ca să ucidă dorul,
Doar gânduri încurcate să descurce
Și să întoarcă la fântâni izvorul.

Nici palma tremurândă nu atinge
Un chip, ce l-am privit ca pe-o icoană.
Un foc de maci târzii acum se stinge…
Respir adânc…n-a fost decât prigoană.

Doina Moritz
Drepturi de autor rezervate!

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: