Gheorghina Putnic

Tăcerea

Limba e izvorul, mereu din el țâșnește
Cuvântul, fiind balsam sublim, vindecător,
Dar și cuvânt amar, care mereu rănește
În inimi disperate, în chip sfâșietor!

O vorbă înțeleaptă pe toți azi ne îmbie
Și ne învață cum putem gusta tăcerea,
Căci uneori ea este precum o alifie
Ce vindecă o rană…și dulce e ca mierea!

„A ști să taci, adesea e culmea-nțelepciunii”,
E muzica cerească în ritm de măiestrie,
Și nu e nicidecum un semn al slăbiciunii,
E ca o haină scumpă, țesută-n broderie!

Tăcerea este graiul care răspândește
Parfumul absorbit în marea de răbdare
Și-o inimă-nțeleaptă, aceasta plămădește,
Un caracter integru, tezaur, o valoare!

Tăcerea este scutul ce apără conștiința,
Stingând multe săgeți mânjite de otravă,
Cu pace și blândețe încununează ființa
Și dovedește-ntruna că e o voce bravă!

Putnic Gherghina-Maria
Drepturi de autor rezervate
31.07.2021

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: