Vio Sterian

DESTINE        
    ~VIO STERIAN~

De fapt, abia acum mi-e simplu întelesul…
De când lacrima ta îmi umblă pe sub piele,
Veacuri întregi și-au scris în clipa ta demersul
Și-mi ești frumoasă-n ie albă printre iele.

Și-apoi, e drept, de-o bună vreme, te-mbrac în dor
De când mi-ai strâns în brațe destinul la răscruci,
Te-adun în palme noaptea, un nesătul fior,
Mă-mbată de iubire buzele tale dulci.

O mare de albastru te-adun în ochiul meu
Și-un nor de curcubeie în palma mea te știu,
Mi te-a umplut de crezul iubirii Dumnezeu,
Iar toamna vieții te-adună-n mine verde viu.

Mă-ntreb cum aș putea să pot privi amurgul
Fără-mbrățișarea ta, în noaptea de virtuți,
În care Paradis să-mi ardă-n pace rugul
Dacă-n flacăra vieții scânteia nu mi-o-mprumuți?

În palme, te adun, sâmbure de lumină,
În vene-mi curgi cărarea, prin zgomotul lumesc,
O nesfârșită primăvară mi te-nchină
Eternul dintr-o clipă ce-n tine o zidesc.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: