GREIERELE
~Georgeta Radu~
Credeţi că-i vreun poet în stare să nu „se ia”, toamna, de greieri,
să nu le bage beţe-n roate, că i-au cântat o vară-n creieri?
Eu vreau să-i pun cânta la frunză, că mi se pare mai firesc
decât la cobză sau vioară…ar fi comun şi prea lumesc!…
E doar o frunză-obişnuită, ce-i rudă c-un cameleon.
Din verde crud, în primăvară, când scoate sunete sub ton,
se coace-n verde-nchis, în vară, şi sună mult, mult mai curat,
iar toamna, se-nroşeşte cupric şi răguşeşte pe-nserat.
În disonanţe ruginii, sărmanul greieraş jeleşte,
că n-a-nţeles nimic din vară, şi iarna vine mişeleşte,
și „faza” aia cu furnica deja îl face să vomite…
Mai bine se năştea-n Americi, printre temutele termite.
Toamna târzie se îndură şi îl scuteşte de blesteme…
Treptat, îi ia pofta de cântec şi, neavând și alte teme,
îşi pune fracu-n naftalină, în ploaia rece-şi spală faţa
și se pudreaz-apoi cu brumă, se culcă… şi-şi sfârşeşte viaţa…
Scriind, poetul lăcrimează… că e şi el un fel de greier…
Chiar dacă sufletul lui cântă, are şi el o iarnă-n creier
și nu-şi găseşte locu-n lume atunci când muza-l părăseşte,
iar lumea zice că-i nebun şi pe la colţuri chicoteşte…
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 