Eu,
am scris cu lacrimi calde
al tău nume pe nisip
Și pescarusii l-au țipat
cu falfait de aripi
În zarea cea senină
Rugând divinitatea
Ecoul să ajungă
În calea ta, din inima-mi vrăjită.
Eu,
ți-am conturat în vise
Un chip, un trup și-o gură
Ah, cât de dulce este
Ce sentiment trezește
Când liniile fine și moi
Le simt la mine-n mână…
Pe gât , pe sâni, pe coapse
Pe gleznele-mi sfioase.
Eu,
le-am simțit aievea
chiar și pentru o clipă
căci ești prezent în tot
ce fac, ce îmi doresc…și mă irită
Căci tu, ești doar un vis
(Luceafăr…noaptea-n somn )
Ce dimineața-n zori
dispare precum ceața .
Eu,
atât cât mă pricep,
„ți-am scris poeme adorate „
și le-am și recitat, în gând, ca pe un psalm,
și n-am primit răspuns
Cum ai putea, iubite
Când TU ești doar…un vis.
Și-n urma ta rămân
Doar pași și umbre pe nisip…
( Claudia M. -Un VIS)
17 august 2020
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 