Florentina Savu

CÂNTĂ GREIERII ÎN NOAPTE
Florentina Savu

Cântă greierii în noapte,
Le-ascult tainicele șoapte,
Noaptea-mi intră pe fereastră,
De strajă-n odaia-albastră.

Printr-un ochi de geam văd luna,
Ea fiind, sigur, regina
Peste bolta înstelată,
De stele mult respectată.

Se scaldă-n iazul din vâlcea
Și-n puțul din ograda mea.
Nu se sfiește nicidecum,
Își urmărește, veșnic, drum.

M-arunc în apă după ea
Să-i fur o rază, cea mai cea,
Agrafă să mi-o pun în păr,
Să luminez orice decor,

Dar luna fuge, nu stă-n loc,
Sunt chiar lipsită de noroc!
Aș vrea să-mi fie broșă-n piept,
Priviri spre mine să îndrept,

Să strălucesc la fel și eu,
Să am un strop din Dumnezeu,
Să miruiesc pământul tot,
Cu dragostea lui să mă-mbăt…

Cântă greierii în noapte,
Oare ce și-or spune, frate?
Și-or mărturisi iubirea?
Or iubi cu toată firea?

Câinii latră-n depărtare,
Broaște, prin iaz, fac cântare
Luna își plimbă privirea
Întețindu-și strălucirea.

O fată și cu-n fecior
Se-apropie încetișor,
Pe o bancă se așază
Și cam aprins conversează.

Greierii cântă în noapte,
Luna le-mprăștie șoapte,
Câinii dau ocol pe drumuri,
Cei doi au în cap doar fumuri!

Luna-i ceartă din privire:
„Unde vă este iubire?
Ardeți gazul împreună
Dorind să păcăliți lună?

Sunt isteață, dragii „mamei”,
Am înțelepciunea toamnei,
Energia primăverii
Și dulceața sfântă-a verii,

Am focul aprins din iarnă,
Frigul poate să se cearnă
Cum vrea el și cum poftește
Că pe mine mă-ntărește!”

Cântă greierii în noapte,
Or vrea vreun pahar cu lapte?
De prea mult cântat l’ e foame…
Ar prefera niște poame?

Cei doi stau încă pe bancă,
Pe iaz plutește o barcă,
Luna o tot urmărește
Numai vântul dănțuiește!

Noapte, beznă fermecată,
Vrei să-i pui lunii lăcată?
Chiar vrei să oprești brotacii
Să facă-n lac pe ortacii?

Vrei și greierii să-mpiedici
Să țină plăcute predici?
Să cânte cu veselie
Și pe deal, și pe câmpie?

Frunză verde de cicoare,
Îmi simt sufletul o floare
Ce-nflorește parfumată,
De lume prea adorată!

Redactor șef Camelia Boț