Grăbită-i vara
Grăbită-i vara
Atât de triste florile de crin,
cer doar puțină îndurare;
O rază pe un petic de senin
și-o clipă… înainte de plecare.
Dintr-o eternitate, doar o clipă!
Apoi vin nopți cu stele reci;
- Nu vezi că faci de crini risipă?
- Tu, vară, cum te-nduri să pleci?
Scântei toride, flăcări de dorință
se pierd fără ecou în nori;
Grăbită-i vara, nu e cu putință
să stea în loc de dragul unei flori.
Dar când se-ntunecă seninul
și slab mai licărește-o stea,
Nu pot lăsa să moară crinul,
îi fac veșmânt de catifea.
Îl iau și-l pun la mine-n suflet;
Va înflori…. ; a câta oară?
Păstrez doar două anotimpuri.
O primavăra și o prea frumoasă vară!
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 