REZONANȚE DIN ETER
Autor:Mirela Butacu
Naște-mi iar pe cerul gurii, din ecou, rai de cuvinte
Să vibrez în catedrala gândului tău obosit
Să aștern ninsori de stele pe aducerile-aminte
Eu-l meu să se răsfrângă pe-al tău eu la nesfàrșit
Și contur să-mi dai pe pânza unui petec de speranță
Să mă sorbi ca pe o rouă din seceta nepăsării
Lâng-un munte de-ndoială, să-mi pui inima-n balanță
Să simți cum îmi izvorăște mirul dulce al iertării
Și culege-mă din câmpul ce-l înnăbușă amarul
Ca pe grâna care-ți naște din pământ, un alt Eden
Soarta inimilor noastre nu ne-o hotărăște zarul
Tu si eu…note înalte, ce se pierd intr-un refren
Și redă-mi din libertatea de-a împăduri cu vise
O Siberie de gheață și-o Sahară pustiită
Ca să-ți calc desculț prin suflet, să lași porțile deschise
Și în ale tale gânduri să-ți fiu singura ispită!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
