ȚI-AU PLOUAT CU ARGINȚI PLETELE ÎN POEZII
~VIO STERIAN ~
O grămadă de șoapte dintr-un dor de iubit,
Ți-au plouat cu arginți, pletele-n poezii,
Te rescriu din cerneala macilor purpurii
Și nu știu de-mi ești Muză sau păcatul rostit.
Strâng în palme sămânța unei lacrimi de mac,
Ce îmi arde-n cărare tot desculțul sub ploi
Și mă frige nisipul, și mă ard pumnii goi,
O dorință de tine, dintr-un vis, mă prefac.
Aruncat pe o stâncă, valul mării iar plânge,
Își înnoadă vulcanul lava-n pântecul cald,
Corbii zboară a iarnă-n nori de plumb care ard
Stele orfane, dintr-un cer ce se stinge.
Cuie strâmbe în palme, beau Golgota în zori,
Cu aripa de ceară zboră-n Iad veșnicia,
De pustiuri o noapte îți îmbracă iar iia
Când pe buze, o șoaptă, dă doar apa la mori.
Ard în mâinile-ntinse amintirile vii,
Versul trist al viorii lăcrimează-n condei,
Stinge-amurguri de seară rădăcina de tei,
Te pierd iarăși în versuri, slove reci, străvezii.
De-mi ești Muza fidelă, sau păcatul rostit,
Te rescriu din cerneala macilor purpurii,
Ți-au plouat cu arginți, pletele-n poezii,
O grămadă de șoapte dintr-un dor de iubit.
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 