Locul întâi,
Ai mei părinți
~Anca Man~
În curtea CASEI părintești,
Mamă… te strig, dar nu mai ești
Și nici tu tată… ați plecat
Spre un tărâm îndepărtat.
ÎNLĂCRIMAȚI sunt ochii mei,
Iar umerii… atât de grei,
Căci foc e dorul ce-i apasă…
Însă mă-ntorc târziu acasă.
Tot RĂTĂCIND pe căi străine,
Eu am cernut răul de bine
Și pașii înspre voi m-au dus,
PĂCATULUI, lacăt i-am pus.
Voi m-ați crescut, m-ați ÎNDRUMAT,
PUȚINUL vostru mi l-ați dat…
Cerul RÂDEA-N privirea voastră,
Cum râde soarele-n fereastră!
În RUGĂCIUNEA ce-o spun azi,
Un STROP arde al meu obraz
Din râul de lacrimi fierbinți…
NEPRIHĂNIȚI… ai mei părinți!
Redactor, coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 