Premiul special
Dor de părinţi
~Violeta Andrei Stoicescu~
Pe drumul care suie spre satul vechi, departe,
În poarta CASEI mele, sub vreme-ngenuncheați,
Şed doi sărmani bătrâni, în aşteptări deşarte,
Rostindu-şi RUGĂCIUNEA, cu ochi ÎNLĂCRIMAȚI.
În prea PUȚINUL timp, scurs pe tâmpla-ncărunțită,
NEPRIHĂNIȚI, cu grijă şi sfat m-au ÎNDRUMAT…
Şi-n clipa de durere-a PĂCATULUI, cernită,
Balsam şi alinare, în suflet mi-au turnat.
Tot RĂTĂCIND în noapte, pe-un colț uitat de lume,
Un STROP de rouă-mi cade pe geană, din abis,
Flămându-mi dor aleargă spre-acel tărâm anume,
Şi mă întorc agale, trezit ca dintr-un vis…
Îmi amintesc şi astăzi de teiul de la poartă,
De visul ce-l urmam călcând cu paşi cuminți…
RÂDEA-N lumină clipa şi fericita-mi soartă,
Pe-un drum ce mi-au croit, cândva, ai mei părinți.
Redactor, coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 