Constantin Nicolae Gavrilescu

POEMUL TOAMNEI

An de an, în înc-o toamnă
îmi duc povara și suspin,
mintea ageră mă-ndeamnă
să-mi urmez al meu destin.

Din pom frunze-ngălbenite
una câte una cad,
vor a-mi spune, ţineţi minte
că pământul nu e iad.

Verzi au fost din primăvară,
vara caldă le-a hrănit,
le-a dat viaţă bunăoară,
iară vântul le-a iubit.

An de an toamna soseşte
printre razele de soare,
caldul verii nu sporeşte,
vântu-ncet prinde culoare.

Frunzele nu-s supărate
şi-au trăit frumoasa viaţă
vremea rece le desparte
sus pe ram, bruma le-ngheaţă.

An de an, încă o toamnă
pun pe cârca trupului,
iar eu dau pe gât o cană,
din belşugul vinului.


Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: