Toamna
Cornelia Gheorghe
Oprește, Toamnă, ploaia
Ce-mi picură adânc în suflet
Să stingă focul și văpaia,
Să-mi redea al vieții zâmbet.
În nuanțe de cer gri
Se duc cocori spre alte zări,
Printre nori grei și negri
Străbat ale lumii depărtări.
Se-amestecă al frunzelor covor
Colorat, în pași călcat,
Se scutur nucii, în decor
Pe cărări de altădat’.
Vântul și ceața să le duci,
Toamnă, în depărtări
În nopți de dor să ne aduci
Speranțe și iertări.
E al iubirilor anotimp
Ce curge ca un curcubeu,
Să visăm în contratimp
Cu Toamna sufletului meu.
S-alungi tristețea ușor,
Nopțile să crească-ncetișor,
Bogății, iubire și mult dor
S-aduci, Toamnă tuturor.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 