Felicia Percec

Gutuile din geam

Printre frunze de aramă ce se clatină în vânt,
Zâmbesc soarelui de toamnă gutuile, în alint.
Cu puf gălbui și-aromate se frământă printre ramuri,
Așteptând mâinile mamei să le pună lămpi în geamuri.

Își împrăștie mireasma și se scutură-n grădină,
Mama nu-i să le culeagă, de-al ei dor plâng și suspină.
Le-a lăsat în toamna rece și-a plecat pe-un drum uitat ,
Iară nucul de la poartă, de durere, s-a uscat.

Astăzi curtea este goală, nici tata nu mă așteaptă,
Să mă-ntâmpine în prag, trăgând zăvorul la poartă.
Pustiit mi-e sufletul și se zbate-n amintire,
Vrând înapoi timpu-n care radia de fericire.

M-apucă un dor de-acasă și-mi vine un gând turbat,
Să dau foc străinătății, să mă-ntorc la ce-am lăsat.
S-adun gutuile-n poală, puse-n geam să lumineze
Calea dragilor părinți, somnul lor să îl vegheze.

Felicia Percec

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: