Patimile toamnei
de Florin Dediu Suceveanu
Vine un timp cînd nu-ți mai faci vreun plan,
Cînd viața se-nvechește ca o pîine,
Nu se mai feliază an de an,
Sînt doar firimituri de azi pe mîine…
.
Ce vorbe mari ai vrea din nou să spui,
Să creadă alții ce nici tu nu crezi?
Ce fel de ochelari pe ochi să-ți pui,
Pustiul tot mai larg din jur să-l vezi?…
.
Vine o zi cînd zile nu mai vin
Decît pe-o cruce, pe-un mormînt uitat,
Că orișicît în gîndul lor te țin
Se risipesc cei dragi în lung și-n lat…
.
Vine o vreme fără vreo speranță,
Oricîte amăgiri ai inventa
Și ai numi absurdul cutezanță
Să crezi că e eternă urma ta…
.
Cînd urmă de neșters nici piatra n-are,
Cînd foste obeliscuri de granit
Își vîntură nisipul prin sahare,
De vanitatea-ți însăși ești rănit…
.
Fragila mîngîiere e-o credință
C-au mers la bine cei ce-n gînd îi porți,
Dar vom pleca pe rînd în neființă,
Vremelnic vii și pe vecie morți…
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 