PE O CRUCE DE PRESCURĂ
Mi-am luat cu mine satul
Ca pe-o cruce de prescură,
Pe cel vechi, pe el, uitatul
Și pe cei care trecură.
Mi-am luat cu mine satul
Învelit într-un ștergar,
Eu, cel necuminecatul
Și cel fără de hotar.
El, pe drum mi-a fost merinde
Și-adăpostul din răscruce,
Știu că dacă toți m-ar vinde,
Satul meu mi-ar da o cruce.
Știu că oaste de păcate
De m-ar spulbera-n copite,
Satul meu, din colb m-ar scoate
În veșminte primenite.
Și de-ar fi să bată iară
Oastea morții, de strânsură,
Mi-ar da statul meu de ceară
Și o cruce de prescură.
Ferecat ca o icoană
În argint de brumă, Doamne,
Îmbrăcatu-a sutană
Tot liturghisind prin toamne.
Mă așteaptă-n tinda veche
Și-n biserica de-acasă
Cu o toamnă nepereche
Ca o blândă preoteasă.
Eu îl știu sub Carul Mare
Ce răsare de la deal…
Prin fânețele stelare,
Ca-ntr-un veșnic ritual.
Oricare mi-ar fi cărarea,
Doar acolo-l văd și-l știu,
M-o purta prin trecătoarea
Vămilor fără zapciu.
GEORGETA RADA
6 octombrie 2021
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 