E toamnă și-i târziu
E toamnă și-i târziu acum copile
Iar eu te-aștept cu un bujor în mână
Atâta îmi doresc cât mai am zile
Cum alergai voios de la fântână,
Cu un buchet și un surâs aparte
Veneai la mine cu ochi strălucitori,
Aș vrea să te mai văd, căci ne desparte
Timpul, amintirile îmi dau fiori
Peste puțin, îmi bate iarna-n poartă
Singurătatea m-apasă, mi-este greu…
Tu ești departe, dorul nu mă iartă
Și-ți scriu, două rânduri, copilul meu.
Covorul de pe cer, cu multe stele,
Mi l-am întipărit în minte-adesea
Și mi-aș dori să le consider perle
Cu care măicuța odată țesea.
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 