Maricica Miloievici

Spală tu, ploaie…

Pe caldarâmul ud
de ploaia rece a toamnei,
pășesc cu gândul nud
printre frunzele mute
de anotimpuri bătute,
nu demult căzute.
Le aud foșnind
și strigătul lor de disperare,
pierdut în ecou,
îmi trezește gândul,
îmbrăcându-l
cu ale tale vorbe
rostite în noapte…
zbucium…
furtună…
clipele scrum…
pierdute ca frunzele-n drum.
Pășesc…
gând pribeag,
melancolic,
beteag,
aleargă ostenit,
picuri de ploaie
pe față îi simt,
spălându-mă alene
de-al meu frământ.
Spală tu, ploaie,
spală veșmânt
al hoinarului gând,
spală toate frunze,
spală caldarâm,
adu-mi pe buze
picuri de parfum,
dulci vorbe nerostite
din zările de fum,
să poată lega iar
două siluete
pe același drum.

Autor Maricica Miloievici

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: