ZEUL NOSTRU PRIBEGIT
Universul prins în ove
ne sărută-n Porți zidit,
și Tăcerea… în tăcere
se ascunde-n Masa castă,
ca în taină s-o asculte
doar Coloana Infinit
și s-o cânte-n zbor spre stele
numai Pasărea Măiastră.
Puritatea-ntr-o femeie…
Pogany cu ochii mari,
Cumințenia țărânii
cu obraji dual de clari,
Muza adormită-n gânduri
aurită-n vis de dor
și Sărutul cu-al său farmec
și destin nemuritor,
Principese… X la număr,
Prometeu… Doi pinguini,
Primul pas și Primul țipăt,
Fii risipitori, străini…
Vrăjitoarea, Tors de tânăr,
Păsări prin văzduh trecând…
o Țestoasă zburătoare…
toate-mi flutură prin gând…
Mă înclin cu prețuire
Sfântului Brâncușian
căruia-i curgea prin vene
sânge nobil de Traian,
Decebal îi șade-n oase,
fiul țării risipit
prin străine infinituri…
Zeul nostru pribegit.
Mirela Cocheci
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 